Despre oameni si fantome

Cine a zis ca fantomele nu sunt adevarate? A gresit si nici macar el nu stie cat de mult. 

Adevarul e ca fiecare avem fantomele noastre, spirite care ne bantuie mereu si sunt acolo: intr-un nume pe care il auzi din greseala cand un copil isi striga amicul cu care se joaca sa-i aduca mingea, intr-o raza de soare care se reflecta mai aparte intr-un colt de cladire si iti aminteste de un oras pe care l-ai vizitat cu mult timp in urma, in parfumul de salcami proaspat infloriti pe care il stii de cand erai prichindel. Si sunt acolo, mereu nepalpabile, privindu-te nostalgic si reamintindu-ti vesnic ca timpul trece si ca oamenii, locurile si propriile-ti perceptii si ganduri sunt intr-o continua schimbare. Dar asa suntem noi, incercam uneori sa le negam pentru a putea fi fericiti, pentru a nu ne gandi la fraza chinuitoare "ce ar fi fost daca...?"

Da prietene, fantomele sunt mereu cu noi...si nu doar cele din trecut. Si cele viitoare pe care inca nici nu le cunoastem. Melancolia unei lumi necunoscute mie ma asteapta in semaforul care palpaie galben la un colt de strada si imi spune: "Pregateste-te, lucruri mai bune te asteapta chiar dupa colt, dupa coltul ala pe care nu te-ai incumetat inca sa-l cercetezi, poate pentru ca inca nici nu stiai de existenta lui". 

Sunt suprinsa mereu de locurile bizare in care ele hotarasc sa mi se arate si sa ma bantuie: in literele rosii ale unei reclame pe care o vad in fiecare dimineata atarnate de un bloc varuit in alb sau in vocea caseritei de la un supermarket de cartier. Mi-amintesc de oameni de care am uitat de ani buni si ma gandesc care a fost cotitura care ne-a despartit drumurile si cum ar fi fost daca toti am fi ales aceeasi cale. Oare as fi fost o persoana mai buna, sau o persoana mai responsabila? Mi-amintesc de orasele in care am locuit pentru o clipa care a tinut cat toata viata mea. Imi dau seama ca acolo, in orasele acelea, toata lumea isi continua viata in mod natural ca si cum eu nu as fi existat niciodata in acelasi loc cu ei. Ii aud, ii vad si ii simt aproape cand inchid ochii. Ii vad cum se plimba zambind pe stradute cu ochelarii de soare pe nas si canta pe aceeasi frecventa cu mine melodia universala a batailor inimilor. Si ei sunt doar niste fantome, fiindca nu-i pot atinge si nu pot sa le zambesc inapoi ... dar ei sunt acolo.

Consumerism sentimental

      Totul are un termen de valabilitate. Vreau sa zic ca nu consumi ceva ce e trecut de data de expirare. Si asta se aplica si in viata.

     Exemplu: In frigider pastrezi alimentele, pateul il poti pastra cativa ani daca nu-l deschizi, laptele vreo saptamana-doua, ciorba in doua zile se acreste...n-o mai consumi, o arunci. De ce? Pai nu consumi ceva ce-ti face rau si are gust aiurea. Desfaci pateul si-l intinzi pe paine daca ti-e foame, nu? Dupa o zi il arunci si pe acela, fiindca nu vrei sa dai in toxinfectie alimentara. E la fel si cu oamenii, unii odata desfacuti, daca vezi ca nu-ti fac bine, te indepartezi de ei. Chiar daca odata ti-a fost foame si-ai vrut sa vezi cum gandesc. 

      Dar suntem prea prinsi uneori de sentimente, de afectiune, obisnuită, de frica de a incerca ceva nou sau de teama de a nu muri de foame, singuri. Si atunci consumam ceva ce nu ne facem bine, in loc sa acceptam si sa spunem "Da-o-n'colo de ciorba, e acra, merg la magazin sa caut altceva, asta-i aiurea, nu vreau sa ma imbolnavesc". Ah nu, asta ar fi logic... in schimb ne hranim cu ea, ne imbolnavim, suferim si ne miram "De ce sunt nefericit?". Un raspuns simplu: ar fi cazul sa mai faci curat in frigiderul ala! Ia-ti inima in dinti, fa-ti tupeu, ia-ti o geaca pe tine si fugi pana la magazin. E normal ca de multe ori produsele cu ambalaje colorate si dragute care iti atrag instant privirea, odata desfacute sa aiba un continut nociv sau de o caltitate inferioara.   E posibil sa aiba uneori un continut care nu ti se potriveste ca stil de alimentatie fiindca ai interpretat gresit cand ai citit ingredientele...Te gandeai ca poate iti plac... dar ai gustat si vezi ca nu-i ok...eh, asta este.
    Mai dai o fuga pana la alimentara, si-inca o fuga... Apoi gasesti ceva ce-ti palce si-ti astamperi pofta, consumi tot acelasi lucru, pana cand intr-o zi iti dai seama ca ai dezvoltat o intoleranta. Nu-i nimic, magazine vor fi tot timpul si rafturile sunt pline. Esentialul este sa gasesti un echilibru. Intr-o zi vei gasi vinul acela care devine mai bun cu timpul si nu are termen de valabilitate.

Dar eu sunt o optimista probabil...

   

Pasiumbre

Încă din vremurile vechi, se spunea că exista o ființă, mai mult o umbră decât ceva palpabil, care se hrănește cu sufletele oamenilor, transformându-i la rândul lor în umbre. Ființă pierdută care nu mai e capabilă să simtă. Nimic. Nu mai simte bucuria pe care o ai atunci când vezi prima rază de soare după o iarnă noroasă, nici nu mai e impresionată de zâmbetul inocent al unui copil, nu mai simte nici măcar ură, nici măcar suferință, tristețe, melancolie... nimic. Își continuă așa existența, într-o amorțeală fără de sfârșit, nici moartă, nici vie. E blestemată, fiindcă singurul mod în care mai poate simți ceva e acela de a se hrăni cu sufletul altora, de a prinde și a strivi un eu întreg, transformându-l în ceea ce poate fi mai cumplit: în făptura asta anesteziată.

"L-am văzut. S-a apropiat de mine și fiecare parte din ființa mea îmi spunea fiind cuprinsă de un instinct primordial de autoaparare să mă îndepărtez. Dar pe de altă parte mă atrăgea cu fiecare atom din sufletul lui și mergeam teleghidată spre el fără să-mi dau seama, apropiindu-mă mai mult, tot mai mult. Eram neputincioasă   deoarece îmi doream incontestabil să mă contopesc cu el, să fim una si aceeași persoană, chiar dacă asta însemna să-mi pierd propriul eu si să nu mai exist. Era un magnet, care mă atrăgea și mă îndepărta în același timp cu o forță imensă, rotindu-se de la nord la sud cu o viteză amețitoare; iar eu eram doar nord. Eram confuză și în același timp cu mintea mai ascuțită ca niciodată. Gata de atac pentru a mă apăra, dar gata de a ma arunca în brațele lui și de a accepta să fiu dominată pe veci. Ne-am privit pentru o secundă și am orbit amândoi. Auzeam parcă prin vis că îmi spunea ceva iar buzele mele se mișcau articulând cuvinte, dar eram surzi amîndoi si vorbele erau purtate de vînt mult prea departe pentru a fi ascultate de urechi asurzite de pasiune. Buzele noastre căutau să se atingă, ca și cum ar fi vrut să-și soptească între ele adevărul pe care doar ele să-l cunoască. Respirațiile noastre au devenit una și aceeași. Ne-am sărutat și simțurile imi erau mai treze ca niciodată fiindcă fiecare celulă a mea renăștea pentru a fi concepută doar pentru el, fiecare electron din mine își căuta protonul în ființa sa.

 Am tresărit apoi de parcă aș fi revenit dintr-un vis. El era în fața mea cu privirea goala, iar eu apatică. Am plecat fără să mă uit în urmă. Am ucis încă un suflet doar pentru a vedea cum e să simți ceva... Mă întorc totuși să-mi privesc prada... e și el acum o umbră ce caută neîncetat suflete cu a căror esență să se hrănească. Ce bine că nu simt nici măcar remușcare sau regret."

Principii dupa care merita sa te ghidezi

1. Pastreaza-ti mintea deschisa (Keep an open mind), fara prejudecati. Asculta, analizeaza, intreaba si incearca sa intelegi celelalte persoane punandu-te in pantofii lor. Poate tu ai fi reactionat si mai rau, poate tu n-ai fi reactionat deloc. Fiecare dintre noi este diferit prin modul in care reactioneaza (stiu ca pare ciudat ce zic, fiindca unii dau impresia a fi niste oițe). Toti suntem supusi in viata unor situatii asemanatoare cu cele ale persoanelor din jurul nostru, insa fiecare dintre noi are propria personalitate, propria gandire si propriile principii si asta ne face raspunsurile diferite la stimulii externi. Keep an open mind, vei avea doar de castigat prin faptul ca inveti din situatiile in care sunt pusi cei din jurul tau, prin faptul ca vei reusi sa intelegi mai bine lumea ce te inconjoara si mai ales, vei ajunge la un punct in care te vei intelege mai bine pe tine. Si hai sa recunoastem, uneori iti vei da seama ca tu te descurci mai bine decat multi altii intr-o anumita situatie. Asta mereu iti va creste increderea in sine...Nu e niciodata un lucru rau sa stii de ce esti capabil si de cat anume poti sa duci.

2. Fii tu! Oh, mai ales fii tu! Toata lumea are masti in disperarea de a fi acceptat, sau in disperarea de a se autoapara de ceilalti, de a nu suferi. Dar mie niciodata n-o sa-mi fie rusine de ceea ce sunt, n-o sa accept sa nu fiu eu doar pentru a multumi pe altii. Buna sau rea, fiecare persoana  pe care o vei cunoaste va decide singura cum te considera. Si nu ar fi mai bine ca apoi, cei care te accepta pe tine sa fie chiar cei care plac "the real you", adevaratul tau eu si nu iluzia pe care ti-ai creat-o?

O masca e greu de intretinut, si intr-un final tot cade intr-un moment de slabiciune...In cazul acesta persoanele pe care ti le-ai apropiat ca prieteni nu vor sti ce se intampla, te vor lasa balta  iar apoi tu te vei plange ca nu ai prieteni adevarati si ca nimeni nu te intelege. Well...doh! Tu in tot timpul asta le aratai o persoana total diferita, e normal sa se intrebe "Unde dracu' e persoana aceea? Cine dracu' e persoana asta din fata mea?". Pe cand in cazul in care esti mereu tu, te apropii de persoanele care te vor in preajma asa cum esti. O sa ai un moment de slabiciune si puf! Vei vedea cum iti vor fi alaturi ... poate nu toti, fiindca asa suntem conceputi, sa fugim cand devine greu, dar marea parte vor fi acolo pentru tine.

3. Niciodata, dar niciodata sa nu-ti refuzi fericirea doar pentru ca ti-e teama ca vei suferi ulterior. Suferinta e inevitabila, poate sa te paleasca oricand din mii de motive. Daca ai sansa sa fi fericit macar o perioada, fie ea cat de scurta, nu-ti rata placerea asta. O sa dau un exemplu bizar, dar daca am vicii, unul dintre cele mai mari vicii ale mele e fericirea. Cum asa? Un fumator doar ma poate intelege aici. Marea majoritatea a fumatorilor suntem constienti ca vom suferi la un moment dat din cauza viciului nostru, dar continuam sa fumam, pentru ca nimic nu se compara cu momentul acela cand iei pauza de tigara si ai o scuza de a avea cateva minute doar pentru tine (plus alte momente care nu-mi vin in minte acum) ... Dar exista bineinteles si probabilitatea ca asta sa nu ne afecteze niciodata viata, probabil o sa murim loviti de un camion! Asa ca n-o sa-mi refuz o placere de-a mea doar de frica de suferinta. Si daca faci asta pentru un viciu care iti poate afecta sanatatea fizica, de ce dracu' nu faci la fel si cu fericirea? E si ea un viciu pentru suflet, de ce sa ti-l refuzi din frica de suferinta psihica? Da, e nasol...dar te vindeci ... Nu poti ramane mereu cu inima amortita de frica durerii psihice. Cacat...n-ai facut nimic. Si daca n-ai fost beat de fericire inseamna ca nu te-ai imbatat  niciodata in viata ta! Ia si tu suferinta ca o mahmureala ... e nasoala, dar trece. 

4. Oricat de suparat ai fi pe o persoana iubita, incearca sa vorbesti afectuos, dragut, sa-i arat cat de mult tii la ea. Intodeauna am crezut ca o vorba buna are un impact mult mai mare decat 10 000 de vorbe spuse in graba cand esti nervos. Acestea din urma ranesc doar. Nu te ajuta cu nimic, nu inveti nimic bun din ele, pe cand o explicatie data cu calm tinand cont si de sentimentele interlocutorului tau poate sa aiba alte efecte. Te invata auto-controlul plus ca te simti apoi mai bine cu tine insuti, fiindca ai reusit sa te stapanesti, sa nu ranesti si sa continui sa tii la o persoana chiar si cand aceasta zbiara la tine sau iti arata partea ei cea mai rea. Asta consider eu a fi, cu adevarat, afectiunea. Restul e doar "the thrill of the moment", egoism din partea ta in graba de a te descarca de nervi pe cineva drag, ranindu-l doar pentru propria-ti satisfactie. Si clar ca vei regreta asta ... Dar celalalt va intelege vreodata cat de mult regreti? Unele cuvinte raman ca cioburi fine infipte in pielea sufletului tau, si chiar daca se vindeca ranile si nu mai sangereaza, se vindeca doar la suprafata. Ciobul ramane infipt in epiderma si te trezesti uneori ca doare. De ce sa chinui asa pe cineva la care chiar tii? Cand esti perfect capabil sa te controlezi, sa privesti totul la rece, cu o minte lucida ... sa incerci sa-ti dai seama unde ai gresit si sa remediezi problema. Sau in cazul in care nu poti sa remediezi problema, sa incerci sa n-o mai repeti. E crud sa ranesti intentionat ... e si mai crud sa ranesti fara sa-ti dai seama uneori ... Dar se intampla. Tot ce poti sa faci este sa incerci sa devi o persoana mai buna mereu. Nu pentru altii, ci, mai ales, pentru tine insuti. Avem obligatia asta fata de propria noastra persoana: sa evouluam mereu.

5. Sa nu-ti fie frica sa recunosti ca ai defecte si frici. Toti avem! Si doar pentru ca le stii si le accepti chiar si in prezenta altora nu te face sa fi mai putin om. Si cine nu-ti accepta defectele, well, sorry...n-ar trebui sa se bucure de calitatile tale. E foarte usor sa profiti la maximum de calitatile altora, dar cand le vezi primul semn de slabiciune sa-i lasi balta. Dar in momentul in care cineva admite ca are un defect, se deschide in fata ta, incepe sa-ti arate putin din esenta lui ... Iar un om care pare perfect, da...doar pare! Si duce o munca inimaginabila de a-si pastra imaginea aceasta de fiinta fara cusur, cand ar putea mai bine sa-si foloseasca energia in orice alt scop.

Si ca incheiere, va las cu un alt principiu ...pe acesta puteti sa-l luati si metaforic, dar puteti sa-l luati si ca atare, chiar sa-l testati: "Zambeste lumii, si lumea iti va zambi inapoi!"

L'essentiel ...

I'm a perfectionist. Yeah, that's kind of bad...mostly for me. I'm the person who judges myself more then anyone will ever do. I've learnt so many things in this few years on the planet they call Earth, but I have yet to learn how to forgive myself. You know honey, it's easy to be forgiven by someone, but the hardest part is to forgive yourself when you realize you've done something wrong that might affect your future. How do I deal with it right now? Well... I try to tell myself: "It's for the best, it was meant to be like this" ... then I throw a pile of thoughts about anything else over it, I try to find another point of interest or do something that I like until I forget... You know what they say...time cures everything. There's no time for regrets in my life...there's no time for regrets in anyone's life ...There's barely enough time for living, can't you see?! So keep close to your heart the precious moments you had, keep evolving into a better person. But a better person for you. It's not selfishness, it's just a surviving strategy... a strategy that helps you live with yourself. Don't compare yourself with others, just with you, in the past...it's the only way you can know if you evolved or not. 

And do not forget my friend,  

Misandrie pura. Pentru ca unii merita!

Sunt femeie. Da, m-am prins de acest fapt in ziua in care mi-a venit prima menstruatie si mi s-a zis ca de-acum incolo trebuie sa ma obisnuiesc cu asta. Am inteles deja faptul ca nu am cuvant in fata orgoliului tau de mascul feroce. Ca trebuie sa tac si sa fac pe umila ascultatoare, altfel sunt crizata sau isterica. Inteleg ca trebuie sa-ti fac in fiecare zi de mancare fiindca atlfel mori de foame, dar stai! In mod paradoxal, barbatii sunt cei mai buni bucatari, deci sunt femeie si nu stiu sa gatesc! Ahhh...nu-i nimic, asta-i in concordanta perfecta cu logica mea, care, in opinia ta, lispeste cu desavarsire.

Te insel! Sunt infidela de cate ori am ocazia, desi nu-i prea des ca nu ma lasi sa ies din casa singura. Dar cand fug pana la piata, nu ma mai pot abtine, pur si simplu, ma umezesc toata cand il vad pe vanzatorul de ceapa. Nu stiu exact cum, dar cred ca negrul de sub unghiile lui ma dau pur si simplu pe spate cu cracii in sus! Si doar pentru ca tu ai minunatul si indiscutabilul instinct de a fute tot ce prinde, inseamna ca si fiecare femeie din viata ta are exact aceeasi pornire.

Toate suntem la fel, dar cine dracu' te-a pus sa ne incerci pe toate? Iti zic eu, instinctul tau de reproducere. Daca  nu ar fi asta, probabil ca n-am avea niciodata tangente unul cu celalalt. Ah, scuze, instinctul de reproducere combinat cu placerea, mai ales placerea

Apoi te rog sa fi uimit cand o sa intalnesti una putin mai altfel. Zic putin, pentru ca e insignificant de "altfel" in opinia ta. Poate zice odata la un paște al cailor ceva interesant sau stie sa puna cantitatea perfecta de sare in laturile pe care ti le face sa le mananci. Sa fi si mai uimit cand tipa asta o sa te trimita dracului, si nu pentru ca n-ai apreciat-o...oh nu! Ci pentru ca e crizata, isterica si nu-i convine nimic, evident. Pentru ca asta facem noi, toate, absolut toate. Voi nu, barbatii sunt perfectiune intruchipata si nu inteleg de ce nu va tratam in fiecare zi ca pe niste zei ce sunteti! E doar vina noastra ca nu avem coeficientul necesar pentru a intelege cum naiba pot exista atatia zei in viata in acelasi timp si pe aceeasi planeta.

Ahhh...am uitat sa mai zic ca-s materialista. Nu idealista.

Cum să creezi un "videoclip de succes" în 3 pași simpli

Ahhh televizorul! Mijloc al mass-mediei pe care nu l-am mai folosit in ultimul an. Si nu, nu mi-a fost dor deloc...e atat de bine, câștigi atăt de mult timp liber fără să te uiți la porcării aleatorii care se difuzeaza mai-mereu. Dar iată ca m-a ispitit din nou, cea mai mare greșeală e să ai TV-ul în camera în care dormi, il pornești seara putin și pac! Pierzi câteva ore bune de somn. 

Dar nu despre asta vreau să scriu. Am observat că toate videoclipurile (mai ales cele romanești) sunt facute dupa o rețetă relativ simplă:

1. Se iau cateva gagici cu forme generoase care trebuie musai să-și arate macar picioarele și posteriorul bine-făcut, dacă se poate, ca bonus, și sânii iar apoi le lași să se fâțâie dupa bunul lor plac sau le faci o coregrafie simplistă care sa le evidențieze trăsăturile exuberante. 

2. Neapărat bagi cateva cadre slow-motion, știi tu, sa admiram mai mult timp cum le sar sânii sub tricou.

3. Locul de desfășurare: într-un club, la mare, sau într-un club la mare...oricum, să pară că se distrează lumea. Sau dacă nu, în plimbare prin lume cu mașina, autobuzul, autostopul, trenul, avionul, elicopterul, limuzina, vaporul, barca...ce-o fi.

E logic, nu? Tipilor le place să vadă gagicile cum se fâțâie la TV, trebuie sa le captezi cumva și lor atenția. Și dacă mai sunt și momentele alea filmate cu high-speed camera în care vedem cum sar niște buci în reluare,  pentru câteva secunde bune, îmi imaginez ca devine și mai interesant. Iar pentru tipe, e bine că e ceva ce ar putea reproduce, n-ai nevoie de multă știință să mergi și tu în club aproape dezbrăcată și să te zbengui ca idolul tău. 

Dă-i publicului ceea ce poate să ducă, ceea ce prinde, dă-i ceva ce poate să imite, să nu se simtă complexat de oameni talentați sau oameni demni de a fi admirați. Asta nu l-ar delecta, ci l-ar frustra doar. Poate l-ar pune pe gânduri și poate l-ar împinge spre a-și ridica nivelul de cultură și noi nu vrem asta, altfel cum îl mai poți manipula după bunul tău plac?! 

Încă ceva, tocmai am vazut un anume Gustavo Lima pe Kiss Tv, vreau să-l felicit pentru aptitudinea lui specială și nemaiîntâlnită de a da din fund ca un câine în călduri! 

It's just an illusion...

I see her sometimes and I watch as she looks trough me even though she looks into my eyes. She takes a smoke form her cigarette and then she kisses me like... like what? Like she's in another world, in the world that she would like, not in the one that others require her to be in. And never, nothing can detach her from the universe constructed by the heartbeats of her own heart, from the smiles that lovers, summer crushes or innocent kids lost in parks gave her. Who is she? ...It would be better if you ask me: what is she? ... She is warmth and coldness, angelic and diabolical, beauty and hideousness, humbleness and vanity, logical and irrational, abstract and reality... everything combined in a carnal and spiritual matter that compile into a human being . Ask her to look at you, and she will look through you, ask her to hate you and she will smile innocently imposing you to love her. Leave her and she will disappear forever, but then you would wish to see her at least one more time in your lifetime just to tell her that you were wrong. Still even if you find her you will realize without a doubt that she is dead and she will stay that way. Keep her with you and...nothing. She will never be yours like a year from another person's life can't be yours, the stars at billions of light-years away aren't part of the Milky Way and freedom isn't in the possesion of a convict sentenced to death.  

You can spend sleepless nights trying to unravel the mysteries that are well hidden underneath her sleeping eyelids, but you can only guess whats behind them, closed like a curtain over her soul. And even if the curtain rises every morning, you still have sometimes the feeling that what you find in her eyes is an act from a well directed piece of theater we all play in life. 

We don't want to reveal the essence of our souls, because,  just like in a magic trick, you are not amazed by it's secret, but of the illusion that is created beneath your eyes.

And she know that she's attracted by an illusion...  

                                                                            31st May 2009

?!

Ho scoperto un'altra forma di superficialita': parlare di te stesso quando vuoi rimorchiare. Okay. Ho capito che sai suonare la chitarra, la batteria, il pianoforte, magari il citofono, o forse hai anche una voce d'angelo. Vai in palestra ogni giorno, lavori 12345 ore al giorno e ti stai per laureare. Hai letto tutto quello che si puo leggere, sei il piu inteligente, parli inglese, italiano, tedesco, francese, cinese, giapponese e anche un po di borbottio. Cosa c'entra, quando forse vuoi solo una bella scopata nei prossimi giorni?. Non è che adesso scelgo  l'uomo con il quale faro dei bambini e penso "Ah, quanto è bello il fatto che tu vada ogni giorno in palestra. Quindi avremo dei bambini muscolosi, e anche talentuosi perche tu sei cosi bravo!". E poi io,  di tutte queste cose, non ne avro' mai la prova. E come posso io dire che so cucinare cosi' bene come tu non  hai mai mangiato in tutta la tua vita, pero' poi non ti faccio mai piu' assaggiare niente. Non m'interessa, capito? Non sai cos'altro dirmi, vabbe, quindi perche stiamo qui, provando a conoscerci l'un l'altro, e perche' mi dici tutto questo adesso? Non sarebbe meglio se scopriamo tutte queste cose col tempo? Voglio dire che (sarebbe come leggere la sintesi prima di leggere il libro!!!), prima di leggere un libro, non leggi una sintesi per vedere tutto quello che succedera. Dov'e la sorpresa? Il piacere di scoprire le piccole cose da solo...  Comunque, beato te che sai tante cose, a me non interessa... non parlarmi di te, lo posso scoprire da sola, se voglio. In ogni caso, se due persone vogliono stare insieme non devono parlare di queste cose, gia' si vede, si vede dopo le prime parole, non si sente il bisognio fare le solite, stupide domande, perche' si sa gia di cosa parlare. E sai, per una trombata non c'è bisogno di sapere tante cose l'uno dell'altro, non avro' un orgasmo piu' forte perche sai dire "bongiorno" in 20 lingue diverse!

( Cominciando da oggi, provo di scrivere anche in italiano. Se trovate degli errori, potete correggermi, apprezzo la critica costruttiva :) )

Perechea ideala? Hai, serios...

Okay... azi am citit CEA MAI TAMPITA FRAZA din viata mea: "Perechea ideala: cand el este primul la ea si ea este ultima la el". Cu ultima parte, da...sa presupunem ca sunt de acord, no comment. Nu e important pentru postarea asta. Dar ce ma intriga e prima parte. Adica ce dracu' credeti? Ca suntem asa de idioate sa lasam in viata noastra un singur barbat? Sa nu mai cunoastem alții? Știi, in caz ca tu esti un lăbar care nu stie sa o faca, eu ca proaspat dezvirginata sa ma gandesc "Ah, deci asa trebuie sa fie, nu mai e nevoie sa vad nimic altceva" si te obisnuiesti cu actul in sine, chiar daca poate e naspa. Vorba aia, inainte sa cumperi o pereche de pantofi, nu ar trebui mai intai sa o probezi? Nu e ca si cum trebuie sa umblu toata viata mea cu aceeasi pereche, care, pe de-asupra, s-ar putea sa nu mi se potriveasca.

Si daca pentru noi trebuie sa fie doar el, primul si unicul...atunci, pentru el de ce nu poate fi tot ea prima si unica? Va zic eu: pentru ca e o tampenie! Nu mai traim in Evul Mediu cand femeile nu aveau prea multe drepturi si nu erau educate mai deloc. Astfel, in vremurile acelea, tu ca barbat puteai sa-ti manipulezi nevasta dupa bunul tau plac, s-o lasi sa trăiască in ignoranta, iar daca plecai 5 ani la razboi stăteai liniștit că ea nu făcea, din greseala, plozi cu altul. Acum avem metode contraceptive, internet si canale cu filme porno. Poate printr-o întâmplare norocoasa nimereste gagica pe un "site de specialitate" si isi dă seama că: "El chiar o are mică, de aia nu simt nimic", "Hmmm, acolo de ce nu ma atinge? Poate mi-ar placea", "Ahaaa, deci ar trebui sa ma simt si eu bine! Evrika!".

Sincer, dragele mele, va zic un lucru: daca inca mai credeti ca trebuie sa va maritati virgine sau cu primul tip cu care o faceti, fie sunteti copilite inocente (care inca mai cred in basme), fie sunteti doar idioate si ignorante. 

Iar pentru barbati: hai sa fim seriosi... nu toate suntem proaste, unele chiar ne-am prins de schema! Si oricum, fetele inteligente isi pierd virginitatea de cate ori vor ele!