joi, 7 iulie 2011

It's complicated

Viața e complicată. Dar e complicată fiincă noi ne-o facem așa. Și ne place uneori, pentru că dacă nu am face asta, am ramâne doar cu monotonia.

Ne complicăm zi de zi viața ridicându-ne din pat. Ar fi atât de simplu să putem lenevi toată ziua sub așternuturi, uitându-ne pe pereți. Dar nu, ne plictisim, vrem să ne aruncăm în brațele acelei zile, si sunăm lumea ”Hai acolo și dincolo, hai să facem aia și ailaltă”  iar apoi ne întrebăm: ”Oare de ce sunt așa de obosit, parca nu mai am timp de nimic!”. Încearcă să-ți petreci toată ziua în pat, și-o să vezi ce greu trece, de fapt, o zi. O să te saturi atât de tare încât la un moment dat, vei începe să faci curățenia aia pe care o amâni de săptămâni întregi fiindcă n-ai timp.

Ne place să ne complicăm viața având încredere în oameni, nu învățăm niciodat că unele lucruri e mai bine să le păstrăm doar pentru noi. O nuuu, noi vrem ca toată lumea să știe de ce suntem fericiți, triști, de ce ni s-a sculat sau de ce nu ni s-a sculat. Și așa apare drama că X avea altă părere despre Y, dar acum că a mărturisit că i s-a sculat când a auzit-o pe Z că zice că mă-sa lui W e curva, a șocat pe toată lumea. Așa încep oamenii să se judece între ei, să-și bage picioarele în ea viață, că naiba știe ce au mai auzit.

Ne place să ne complicăm cu persoane care nu ne merită și ni se pare că o sa reușim să ne/le modelăm în așa fel încât o să devenim compatibili. Descoperim a ”n” - a oară că așa ceva nu se poate și intrăm în depresie. Dar nouă ne place drama momentului în care îți dai seama că persoana de lângă tine nu e chiar așa cum credeai și te trage în jos. Dar parcă știai asta de la început, doar că ai vrut să te complici puțin iar acum ți se pare că te-ai complicat prea tare.

Da, dragii mei, așa ne plac nouă, șituațiile complicate, și să nu-mi spuneți că nu-i așa... Vă văd și mă văd in fiecare zi cum ne complicăm cu diferite lucruri care ar putea fi foarte simple. Dacă n-ați aflat încă de ce, vă zic eu: AȘA NE PLACE.

duminică, 3 iulie 2011

Love is like a song

Cu cât ascult mai multe melodii, cu atât mă simt mai îndreptățită să fac urmatoarea comăparație: love is like a song. Really. just read:

- there are some songs that fascinate you from the beginning. they get stuck in your mind and you can't help yourself to sing along. you put them on repeat, but after a few days you get bored of them and find other songs to listen to -> this is love at first sight. it hits you outta nowhere and makes you all happy, and then it slowly fades into anonymity.

- there are also songs that you don't really give much importance. but one morning you start singing them in your mind, out of the blue, and you think: why not? "la la la la la". you listen to them a few times and then, never again. if you ever hear them accidentally, sometimes you don't even recognize the tune, or you don't feel nothing at all, it's just background noise. -> this are occasionally flings, i guess.

-  other songs, are not quite that fascinating at the beginning. but, you give them another chance. you listen to them again and you find notes that start to captivate you, slowly. You wake up wanting to hear them again and again, you find yourself in the lyrics and you feel deep inside your heart every note. with every beginning,  you find new reasons to get carried away. even if you hear it after a long time, you can still stop and dream about those times, or discover yourself allover again in it's melody. -> this is true love

Cam atât pentru azi. Acum așa s-a nimerit, să-mi fie mai ușor să mă exprim în engleză. Chiar am încercat inițial în română, dar parca nu se legau la fel de bine cuvintele. Poate o sa revin cu postarea în româna, mai ampla, dar nu garanetez nimic...

Închei cu o melodie pă feeling. Să nu uităm: 
Good music can be so hard to find...