Povestea unui Bampir

Sesiune...dar cine naiba poate învăţa? Dupa aproape 7 luni în care nici măcar nu m-am gândit că odată şi-odată vin examenele, de ce m-aş agita acum? Deci mă pun frumuşel în pat să dorm puţin, asa, de-amiază...că parcă, parcă mă prinde o răceală nasoală de iarnă, dar somnul nu vrea nicicum să mă îmbrăţişeze şi să mă ducă în lumea viselor. Şi ce-mi debitează mie creierul: cât de trist e să fi vampir. De ce?

Gândeşte-te că nu suporţi lumina soarelui, da` bănuiesc că nici aia de la bec, de ce ar fi altfel cu aia? Să stai toată ziua, că poţi dormi, că nu poţi, într-un sicriu şi să aştepţi să se facă noapte, până să poți să ieşi şi tu să-ţi întinzi puţin picioarele că ai amorţit. Hai...mai merge iarna, când e ziua mai scurtă şi noaptea mai lungă (da` îngheţi de frig), dar vara cu mai puţin de 7 ore de întuneric ce naiba faci? Atât cât apuci să fugi disperat să bei ceva sânge şi dup-aia fugi repede înapoi în cutie, pentru că la 5 iese soarele. Şi culmea...să mai fugă oamenii înnebuniți după tine cu furci, torţe sau lanterne (în funcţie de perioada istorică), să-ţi bage lumina în ochi si să te acuze că sugi!

Ţi se face foame pe la miezul zilei şi vrei un fel de midnight snack cum ar fi la noi, doar că la vampiri se zice midday snack cred, ce naiba faci? Nu-i ca şi cum ai putea merge frumos în bucătărie să-ţi faci un cockteil hrănitor din sânge din pu*ă de armăsar, că n-ai bucătarie! Ai un amărât de sicriu şi ăla săracu` mâncat de carii, cine ştie de câte secole... Vrei să ieşi afară, poate-poate găseşti ceva, dar stai! E lumina! Deci mai bine rabzi foame decât să mori aproape instantaneu carbonizat.

Eh uite că a venit noaptea în sfârşit, eşti distrus de foame...ieşi afară să cauţi cina, după lungi căutari pui ochii pe o tipă mai singuratică pe undeva... şi trebuie să o mai şi vrăjeşi, că doar nah...dacă treci direct la gât "nebuna" începe să urle şi iar vin ăia cu lanternele şi ţi le bagă în ochi. Deci începi să vrăjeşti la ea...doar că nu ştiu cum o faci să pună botul dacă nu ai norocul să fie Halloween-ul. Adică gândeşte-te şi tu: un tip alb ca varu`, cu o pelerină roşie şi haine de pe vremea bunicii (de dantură nu mai vorbim, că mai e şi sâsâit săracu`) să vină să te abordeze cu pretenţia de a merge cu el într-un loc întunecat. E clar că nu-l ia nimeni nici măcar drept Superman, chiar dacă are pelerina roşie, însă îl dă de gol faptul că nu are chiloţii peste pantaloni. Şi uite-aşa râmâne bietul vampir iar flămând, nopţi la rând până când găseşte o tipă cu un fetiş mai ciudat, care acceptă să mergă cu el la întuneric.

În sfârşit, vampirul nostru cu burta plină, parcă-i vine şi culoarea în obraji, se pune iar in sicriul ce abia îl mai încape după masa copioasă şi doarme... Dimineaţa oamenii găsesc cadavrul tipei! Vai ce tragedie! Vai ce s-a întâmplat?! Păi ce naiba putea să se întâmple, doar e secată de sânge, are 2 muşcături pe gât, clar vampir a fost, doar nu un ţânţar uriaş mutant, că ăla i-ar fi lăsat doar o muşcătură pe gât. Și nici un dihor supraponderal, că ăla-i rupea gâtul cu totu`. Fac localnicii o întrunire...se strâng ăi mai puternici, se înarmează cu lanterne, cruci, gloanţe de argint, mânâncă mult usturoi şi pleacă să caute vampirul. Ăsta fuge disperat, încearcă să se facă liliac, dar cum n-a mâncat decât vreo 5 litri de sânge în ultimele 6 luni n-are putere să zboare. E sfrijit, amărât, vai de viaţa lui şi după el fug vreo 50 de gorile nervoase duhnind a usturoi, cu lanterne, ce trag în el cu puştile cu gloanţe de argint. Ce să facă? Se chinuie, îşi adună puterile, bing bang, se face liliac...zboară cumva, se ascunde într-un copac, pelerina-i cade în cap la unul dintre localnici...Ceilalţi în înflăcărarea de a-l prinde pe vampir îl împuşcă pe ăla cu pelerina...îi bagă un ţăruş în inimă, nici nu se uită cine e şi gata, toată lumea fericită că au ucis vampirul.

Uite-aşa a scăpat iar ca prin urechile acului, a 50-a oară într-o jumătate de secol, amărâtul de vampir ... noaptea următoare îşi ia sicriul în spate şi pleacă în alt oraş...şi-o ia de la început... Tot aşa o eternitate întreagă! Singur, al nimănui, cu sicriul care e toată averea lui, alungat de toată lumea şi chinuit... Mai rezistă cel mult un secol, până să se sinucidă cu o supradoză de usturoi.

THE END