Loterie, cică...

Într-una din zilele astea mergeam spre casă cu un maxi...şi mi-a fost dată să văd o şcenă care m-a pus puţin pe gânduri: un puradel de vreo 8 ani se plimba printre maşinile oprite la semafor, cerşind, bineînţeles, la care şoferul deschide uşa şă îi dă 50 de bani. Toată treaba asta era observată cu mirare din maxi de un copil. Oare la ce se gândea el când şi-a pus mânuţele pe geam, vrând parcă să-l atingă pe cel de jos? Nu-l privea cu superioritate, nici măcar cu milă...mai degrabă îl privea ca pe un potenţial partener de joacă, fiincă erau de aceeaşi vârstă. Doar că unul era bine înfofolit şi era mereu protejat de privirile blânde ale maică-sii ce se afla la un pas distanţă de el, iar celălalt stătea în frig cu o căciulă murdară şi o geacă gaurită, cerşind probabil ca mă-sa să-şi ia un pachet de ţigări,sau ca tac-su să mai poată bea o ţuică.

Mi-am pus o singură întrebare: pe ce criteriu s-a stabilit ca unul din cei 2 să fie vai de capul lui, iar celălalt să aibă o casă, o masă şi nişte părinţi iubitori? Nu înţeleg...adică...în ziua în care s-au "repartizat" vieţile, cei care au întârziat au primit resturile ce-au rămas de la alţii? Sau poate că s-a ţinut o loterie sadică la care toţi şi-au băgat bileţelul cu numele. Cei mai norocoşi au fost extraşi la început...dar pe când toată lumea s-a plictisit de extragere, cei rămaşi au primit "vieţi la mişto", aşa într-un spirit de glumă proastă, să-i "delecteze" pe alţii... Nu ma înţelege greşit, aici nu mă refer la adulţi, care au puterea să-şi schimbe viaţa într-un sens sau altu, mai mult sau mai puţin, ci mă refer la un copil, amărât, care încă nu are putere să facă nimic. Se naşte în Somalia şi moare de foame, sau se naşte ca fiul lui Bill Gates si mânâncă şniţele de aur (da, există aşa ceva, caută pe google dacă nu mă crezi), până la urmă viaţa lui se agaţă de o şansă care discriminează pe unul sau pe altul. Şi nu îmi spune că puradelul ăla după ce creşte poate să facă, să schimbe, să dreagă...da, poate, dar e defavorizat, nu are nici cea mai mică posibilitate materială şi nici măcar nu are cine să-l înveţe cât de cât cum să trăiască decent. Aşa că înainte să te plângi că te-ai născut într-o ţară de rahat, că nu-ţi convine aia sau ailaltă, think again, putea să fie şi mai rău, loteria la care ai jucat putea să aibă premii mult mai de rahat.

Şi-a zis parcă cineva că toţi ne naştem egali. În ce? În număru de la papuci sau în număru de degete de la picioare? Nici măcar în alea...