Recycle Bin -> Restore

“Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.”
(M. Sorescu)

- Câte zile de mâine se vor transforma în ieri până voi putea zice că azi nu am greşit nimic? Azi am fost perfectă!
- Multe... nu, nu multe.
- Câteva?
- Mă faci să râd!
- Toate?
- Defineşte ce înţelegi prin toate...
- Până când mâine nu va mai deveni pentru tine azi.

Viaţa e doar o carte cu multe greşeli de ortografie. Ai tipărit-o deja, tu, scriitor prea puţin atent cu opera ta. Şi într-o încercare disperate de a te justifica, dai vina pe tipografie, pe tuş, pe foile acelea care nu ţi se păreau la fel de albe ca cele ale altui scriitor, deşi amândoi vi le-aţi cumpărat de la aceeaşi librărie... De ce nu accepţi? De ce nu-ţi asumi faptul că eşti om şi greşeşti? De ce trebuie să vrei mereu să rupi foile şi să scri totul de la început pe o foaie albă? Nu înţelegi că la un moment dat vei rămâne fără foi? Uită de ce ai scris înainte, nu rupe nimic ... lasă totul acolo, unde îi este locul. Gândeşte-te doar la fraza nouă pe care ai început-o...încearcă să o scri corect şi chiar dacă mai greşeşti, nu-i nimic! Poate aşa ai vrut tu să iasă în momentul acela, nu regreta. Cartea ta are prea puţine pagini pentru regrete...