It's just an illusion...

I see her sometimes and I watch as she looks trough me even though she looks into my eyes. She takes a smoke form her cigarette and then she kisses me like... like what? Like she's in another world, in the world that she would like, not in the one that others require her to be in. And never, nothing can detach her from the universe constructed by the heartbeats of her own heart, from the smiles that lovers, summer crushes or innocent kids lost in parks gave her. Who is she? ...It would be better if you ask me: what is she? ... She is warmth and coldness, angelic and diabolical, beauty and hideousness, humbleness and vanity, logical and irrational, abstract and reality... everything combined in a carnal and spiritual matter that compile into a human being . Ask her to look at you, and she will look through you, ask her to hate you and she will smile innocently imposing you to love her. Leave her and she will disappear forever, but then you would wish to see her at least one more time in your lifetime just to tell her that you were wrong. Still even if you find her you will realize without a doubt that she is dead and she will stay that way. Keep her with you and...nothing. She will never be yours like a year from another person's life can't be yours, the stars at billions of light-years away aren't part of the Milky Way and freedom isn't in the possesion of a convict sentenced to death.  

You can spend sleepless nights trying to unravel the mysteries that are well hidden underneath her sleeping eyelids, but you can only guess whats behind them, closed like a curtain over her soul. And even if the curtain rises every morning, you still have sometimes the feeling that what you find in her eyes is an act from a well directed piece of theater we all play in life. 

We don't want to reveal the essence of our souls, because,  just like in a magic trick, you are not amazed by it's secret, but of the illusion that is created beneath your eyes.

And she know that she's attracted by an illusion...  

                                                                            31st May 2009

?!

Ho scoperto un'altra forma di superficialita': parlare di te stesso quando vuoi rimorchiare. Okay. Ho capito che sai suonare la chitarra, la batteria, il pianoforte, magari il citofono, o forse hai anche una voce d'angelo. Vai in palestra ogni giorno, lavori 12345 ore al giorno e ti stai per laureare. Hai letto tutto quello che si puo leggere, sei il piu inteligente, parli inglese, italiano, tedesco, francese, cinese, giapponese e anche un po di borbottio. Cosa c'entra, quando forse vuoi solo una bella scopata nei prossimi giorni?. Non è che adesso scelgo  l'uomo con il quale faro dei bambini e penso "Ah, quanto è bello il fatto che tu vada ogni giorno in palestra. Quindi avremo dei bambini muscolosi, e anche talentuosi perche tu sei cosi bravo!". E poi io,  di tutte queste cose, non ne avro' mai la prova. E come posso io dire che so cucinare cosi' bene come tu non  hai mai mangiato in tutta la tua vita, pero' poi non ti faccio mai piu' assaggiare niente. Non m'interessa, capito? Non sai cos'altro dirmi, vabbe, quindi perche stiamo qui, provando a conoscerci l'un l'altro, e perche' mi dici tutto questo adesso? Non sarebbe meglio se scopriamo tutte queste cose col tempo? Voglio dire che (sarebbe come leggere la sintesi prima di leggere il libro!!!), prima di leggere un libro, non leggi una sintesi per vedere tutto quello che succedera. Dov'e la sorpresa? Il piacere di scoprire le piccole cose da solo...  Comunque, beato te che sai tante cose, a me non interessa... non parlarmi di te, lo posso scoprire da sola, se voglio. In ogni caso, se due persone vogliono stare insieme non devono parlare di queste cose, gia' si vede, si vede dopo le prime parole, non si sente il bisognio fare le solite, stupide domande, perche' si sa gia di cosa parlare. E sai, per una trombata non c'è bisogno di sapere tante cose l'uno dell'altro, non avro' un orgasmo piu' forte perche sai dire "bongiorno" in 20 lingue diverse!

( Cominciando da oggi, provo di scrivere anche in italiano. Se trovate degli errori, potete correggermi, apprezzo la critica costruttiva :) )

Perechea ideala? Hai, serios...

Okay... azi am citit CEA MAI TAMPITA FRAZA din viata mea: "Perechea ideala: cand el este primul la ea si ea este ultima la el". Cu ultima parte, da...sa presupunem ca sunt de acord, no comment. Nu e important pentru postarea asta. Dar ce ma intriga e prima parte. Adica ce dracu' credeti? Ca suntem asa de idioate sa lasam in viata noastra un singur barbat? Sa nu mai cunoastem alții? Știi, in caz ca tu esti un lăbar care nu stie sa o faca, eu ca proaspat dezvirginata sa ma gandesc "Ah, deci asa trebuie sa fie, nu mai e nevoie sa vad nimic altceva" si te obisnuiesti cu actul in sine, chiar daca poate e naspa. Vorba aia, inainte sa cumperi o pereche de pantofi, nu ar trebui mai intai sa o probezi? Nu e ca si cum trebuie sa umblu toata viata mea cu aceeasi pereche, care, pe de-asupra, s-ar putea sa nu mi se potriveasca.

Si daca pentru noi trebuie sa fie doar el, primul si unicul...atunci, pentru el de ce nu poate fi tot ea prima si unica? Va zic eu: pentru ca e o tampenie! Nu mai traim in Evul Mediu cand femeile nu aveau prea multe drepturi si nu erau educate mai deloc. Astfel, in vremurile acelea, tu ca barbat puteai sa-ti manipulezi nevasta dupa bunul tau plac, s-o lasi sa trăiască in ignoranta, iar daca plecai 5 ani la razboi stăteai liniștit că ea nu făcea, din greseala, plozi cu altul. Acum avem metode contraceptive, internet si canale cu filme porno. Poate printr-o întâmplare norocoasa nimereste gagica pe un "site de specialitate" si isi dă seama că: "El chiar o are mică, de aia nu simt nimic", "Hmmm, acolo de ce nu ma atinge? Poate mi-ar placea", "Ahaaa, deci ar trebui sa ma simt si eu bine! Evrika!".

Sincer, dragele mele, va zic un lucru: daca inca mai credeti ca trebuie sa va maritati virgine sau cu primul tip cu care o faceti, fie sunteti copilite inocente (care inca mai cred in basme), fie sunteti doar idioate si ignorante. 

Iar pentru barbati: hai sa fim seriosi... nu toate suntem proaste, unele chiar ne-am prins de schema! Si oricum, fetele inteligente isi pierd virginitatea de cate ori vor ele!

Here we go again...Happy New Year!

Every year, in 31 December we celebrate the calendar change of another year. But few get the real significance: time passes by like crazy , your time on this earth is so short, so take advantage of it! Party hard, love with passion, be happy, shout, dance, drink ... just enjoy life while you can! Your time here may be short, but make the best of it and don't repent anything! Ci sentiamo domani! Ciao!

Don't you hate when it happens to you too?

I remembered:

I hate guys that kiss me while i'm smoking. It's like they want to choke me more then the cigarettes. Just understand me: one pleasure at a time...
I hate guys that think i'm naive, just because other girls are.
I hate guys that don't know how to listen, it just makes me shut up, it's not worth to talk to someone that has no idea what you're saying.
I hate guys that treat me brutal, like I'm a doll that's there to satisfy their own pleasure, yet I hate guys who don't know how to touch me and they do it too gentle, like I'm made out of thin glass.
I hate guys who think they're smarter then me just because I'm a woman, and thus they look down at me with superiority, but they don't even give me the minimum chance to prove them wrong.
I hate guys that don't get that, at first sight, we're all the same, it takes time to really know a person.
I hate guys that I think about every day. I just want to turn up the music so I can't hear my thoughts anymore.

But most of all I hate guys that I like, because they make me forget all the things that I hate about men.

I hate guys that I need, they make me feel weak, and it makes me ignore them as much as I can, damn! I can't do it for long, why do I keep running into them?! We can't live without each other... that's the worst part of it. Fuck! I need to go shopping, this makes me forget about everything! ahaha, yup...guys hate shopping, at least we have this secret weapon to get rid of them! :)

Sweet poison

Lie that you care and I will lie that I belive you. 

Lie that you're only mine and I will lie I'm yours forever.

Lie that you never lie and I will lie that you're the only person I can trust. 

Lie that you need me and I will lie that without you, my life would be miserable. 

Lie that you love me and I will lie saying that it'll be like this forever. 

Let's lie to each other...it's the sweetest poison of the soul...

"Minte-mă că-ți pasă și te voi minți că te cred.

Minte-mă că ești al meu și te voi minți că voi fi a ta pe veci. 

Minte-mă că nu mă minți, și te voi minți că ești singura persoană în care am încredere. 

Minte-mă că ai nevoie de mine și te voi minți că fără tine viața mea ar fi mai tristă.

Minte-mă că mă iubești și te voi minți că așa va fi pentru totdeauna.

Hai să ne mințim ... e cea mai dulce otravă a sufletului..."

(21.11.2008)

No lifeboat for me

I want to see the full part of the glass and the empty one at the same time, with the thought that I can choose to sit somewere in the middle, with my feet in the water, but yet with my head in the air, floating into the unknown and enjoying everything along the road as it comes to me. Sometimes I will find a lifeboat, but I won't cling on to it, I won’t grab it desperately to save myself. I will just accept that it’s there, and I can get out whenever I want to, if the sharks start to annoy me. 

Big waves will probably hit me repeatedly, but I’m sure that after that, the calmer ones will caress me again. And you know, I’m not afraid of the big waves, they may throw me on a beautiful beach, or they may crush me onto the cliffs. But if I don’t take my chances and always take the easy way out, where’s the thrill? Will I ever forgive myself if I take the lifboat and just float on it forever, limited by the unseen bounderies of my sea? Will I ever learn how to fend for myself or how to swim? Will I ever find places that I have never dreamed of finding? Will I ever enjoy the salty caress ot the waves on my skin or the stinging touch of a jellyfish?

No my friend, I'm taking my chances and letting myself float along the waves. I don't want just to sit on my little lifeboat wich will take me wherever she wants, not where I stuggle to get to kicking form my hands and feet in the water...

Nobody’s history

“Not today, honey, she said. Because today I want to watch the ceiling and hope it doesn’t fall down on me.”

 And what do you care anyway? Today doesn’t even exist. There are so may yesterdays, so many tomorrows … but how many todays do we have? Today is only a glimpse, an eyelash touching another. Not even a breath in the Earth’s life. Not even a word, just a sound, a sound which doesn’t even have an echo that lasts.  'Cause even though you may think it has an echo, no my dear, it doesn’t, at least not for anybody else.

Can’t you see, we are only bits of seconds in time’s path? We appear and disappear like seasons do every year. Our tomorrows become yesterdays, and our yesterdays become history. Nobody’s history. Just...”once upon a time, other people had tomorrows.” And right now, we are those people, not for long though. I’m not telling you this so you can take advantage of all the time you have left , enjoy the moment and all that crap, no my dear. I’m telling you this so you can realize that even though I may never forget you, this is insignificant, because nobody will remember you…

It's complicated

Viața e complicată. Dar e complicată fiincă noi ne-o facem așa. Și ne place uneori, pentru că dacă nu am face asta, am ramâne doar cu monotonia.

Ne complicăm zi de zi viața ridicându-ne din pat. Ar fi atât de simplu să putem lenevi toată ziua sub așternuturi, uitându-ne pe pereți. Dar nu, ne plictisim, vrem să ne aruncăm în brațele acelei zile, si sunăm lumea ”Hai acolo și dincolo, hai să facem aia și ailaltă”  iar apoi ne întrebăm: ”Oare de ce sunt așa de obosit, parca nu mai am timp de nimic!”. Încearcă să-ți petreci toată ziua în pat, și-o să vezi ce greu trece, de fapt, o zi. O să te saturi atât de tare încât la un moment dat, vei începe să faci curățenia aia pe care o amâni de săptămâni întregi fiindcă n-ai timp.

Ne place să ne complicăm viața având încredere în oameni, nu învățăm niciodat că unele lucruri e mai bine să le păstrăm doar pentru noi. O nuuu, noi vrem ca toată lumea să știe de ce suntem fericiți, triști, de ce ni s-a sculat sau de ce nu ni s-a sculat. Și așa apare drama că X avea altă părere despre Y, dar acum că a mărturisit că i s-a sculat când a auzit-o pe Z că zice că mă-sa lui W e curva, a șocat pe toată lumea. Așa încep oamenii să se judece între ei, să-și bage picioarele în ea viață, că naiba știe ce au mai auzit.

Ne place să ne complicăm cu persoane care nu ne merită și ni se pare că o sa reușim să ne/le modelăm în așa fel încât o să devenim compatibili. Descoperim a ”n” - a oară că așa ceva nu se poate și intrăm în depresie. Dar nouă ne place drama momentului în care îți dai seama că persoana de lângă tine nu e chiar așa cum credeai și te trage în jos. Dar parcă știai asta de la început, doar că ai vrut să te complici puțin iar acum ți se pare că te-ai complicat prea tare.

Da, dragii mei, așa ne plac nouă, șituațiile complicate, și să nu-mi spuneți că nu-i așa... Vă văd și mă văd in fiecare zi cum ne complicăm cu diferite lucruri care ar putea fi foarte simple. Dacă n-ați aflat încă de ce, vă zic eu: AȘA NE PLACE.

Love is like a song

Cu cât ascult mai multe melodii, cu atât mă simt mai îndreptățită să fac urmatoarea comăparație: love is like a song. Really. just read:

- there are some songs that fascinate you from the beginning. they get stuck in your mind and you can't help yourself to sing along. you put them on repeat, but after a few days you get bored of them and find other songs to listen to -> this is love at first sight. it hits you outta nowhere and makes you all happy, and then it slowly fades into anonymity.

- there are also songs that you don't really give much importance. but one morning you start singing them in your mind, out of the blue, and you think: why not? "la la la la la". you listen to them a few times and then, never again. if you ever hear them accidentally, sometimes you don't even recognize the tune, or you don't feel nothing at all, it's just background noise. -> this are occasionally flings, i guess.

-  other songs, are not quite that fascinating at the beginning. but, you give them another chance. you listen to them again and you find notes that start to captivate you, slowly. You wake up wanting to hear them again and again, you find yourself in the lyrics and you feel deep inside your heart every note. with every beginning,  you find new reasons to get carried away. even if you hear it after a long time, you can still stop and dream about those times, or discover yourself allover again in it's melody. -> this is true love

Cam atât pentru azi. Acum așa s-a nimerit, să-mi fie mai ușor să mă exprim în engleză. Chiar am încercat inițial în română, dar parca nu se legau la fel de bine cuvintele. Poate o sa revin cu postarea în româna, mai ampla, dar nu garanetez nimic...

Închei cu o melodie pă feeling. Să nu uităm: 

Good music can be so hard to find...