Peştişorul care a murit înecat

"Sunt doar un biet peşte. Nu mă refer la cel care trăieşte din câştigurile prostituatelor şi nici nu mă refer la un om născut în zodia peştilor. Sunt un nefericit de peştişor-auriu. Probabil vă întrebaţi de ce spun că sunt nefericit, în acest caz vă voi spune povestea mea...

Nu ştiu unde m-am născut, nu-mi mai amintesc, părinţii nu mi i-am cunoscut niciodata, dar nu asta mă face să fiu trist, fiindcă puţini dintre cei de teapa mea au avut ocazia aceasta şi chiar dacă i-au cunoscut, cu siguranţă n-au avut parte de afecţiunea lor. Primul lucru care mi-l amintesc este un acvariu cu mulşi peşti, de toate culorile, îngramădiţi unul în altul, luptându-se să prindă mâncarea ce cădea de la suprafaţa apei. La început asta mi se părea un miracol şi mă temeam că el s-ar putea sfârşi vreodată, iar cei din acvariu să fie nevoiţi să treacă la canibalism. Aş fi fost probabil printre primii devoraţi, fiidcă eram cel mai mic şi cel mai colorat.

Într-o zi însă mi s-a întâmplat ceva extraordinar. O plasă imensă m-a ridicat în aer şi m-a aruncat într-o pungă de plastic cu puşină apă...atunci am crezut că va fi sfârşitul, mă întrebam de ce oare m-am mai născut dacă mi-a fost dat să mor atât de repede, fără nici măcar să aflu ce înseamnă de fapt viaţa. M-am trezit la scurt timp în alt acvariu, cu puţini peşti în el, toţi de-ai mei, ceva mai mărişori. Am crezut că am ajuns în rai: apă curată si proaspătă, pietre albe pe fundul acvariului ce străluceau în bătaia razelor de lumină, verdeaţă peste tot... şi-apoi m-a lovit! UNDE E MÂNCAREA? Dacă aş fi fost în rai, nu mi-ar fi fost foame, deci eram încă viu, dar nu pentru mult timp, cu siguranţă am fost dus acolo să fiu devorat de cei mai mari, acum îmi dădeam seama de ce erau ei mai puţini. Mă pregăteam de luptă, dar eram mic şi slab, abia puteam mişca o frunză de plastic din loc. Soarta mea era să pier! Însă n-a fost aşa...în clipa în care eram pregătit să mă las pe fundul acvariului şi să mor a apărut El! Era un uriaş lunguieţ, stătea vertical şi putea să respire aerul de după sticla acvariului. Avea părul de culoarea razelor de lumină, iar ochii erau la fel cum îmi imaginam eu oceanul, atât de albaştrii. Ne-a aruncat mâncare din belşug şi atunci am avut o revelaţie, nu putea fi decât un zeu! Zeul meu protector! La fel s-a întâmplat întodeauna, el era acolo de fiecare dată când aveam nevoie de el: împrospăta apa, ne hrănea, ne aducea mici decoraşiuni pentru acvariu...îl veneram! Astfel mi-am găsit pacea pentru următorii ani.

Până într-o zi când...când...mi-e şi greu să vorbesc despre asta. Acvariul nostru s-a crăpat. Încet, încet apa se scurgea şi cu fiecare picătură mi se scurgea şi o părticică din viaţă. Aveam încredere că ne va salva zeul meu...mă rugam cum nu m-am mai rugat niciodată, imploram milă, promiteam că nu voi mai încerca niciodată să-l condamn că ne dă aceeaşi mâncare de 5 ani sau că mai uită uneori să schimbe apa. A fost în zadar. Toată apa s-a scurs şi noi stăteam pe uscat...după multe ore în care mă pregăteam din nou să mor, a apărut si el, zeul meu decăzut. M-a pus intr-o cană cu apă, eram singurul supravieţuitor. Culmea, din acea acnă m-a pus într-un acvariu minuscul abia după 2 zile. Începeam să-l urăsc, nu-l mai credeam zeu...era doar un om.

Timpul trecea foarte greu, nu mi-au mai fost aduşi alţi amici, nici acvariul nu-mi mai era decorat. Într-o clipă de neatenţie a acelui om am căzut din rai în iad.

Apoi am murit. Dar nu am murit oricum...am să vă spun. În ziua aceea mi-am îndreptat privirea spre o cutie care arăta imagini cu oceanul, cu semenii mei. Se plimbau în întreg oceanul, oriunde vroiau, erau mulţi, foarte mulţi, dar niciodată îngesuişi şi nu depindeau e un om. Depindeau doar de ei însuşi. Ei erau liberi, într-un acvariu nemărginit, iar eu închis într-o celulă murdară şi goală. N-am comis nici o crimă, nici o faptă de neiertat, îmi spuneam, de ce am fost oare defavorizat, de ce m-am născut sclavul propriului meu acavariu? Aveam doar 8 ani, eram încă tânăr, puteam să fertilizez mii şi mii de icre, însă eram osândit să mor steril şi singur. Nu mai vroiam să mai trăiesc aşa. Încet, încet mi-am dat seama că pentru prima oară în viaţă pot alege.

V-am minţit la început, ziceam că sunt nefericit, dar de fapt am avut doar o viaţă nefericită. Acum, când am putut alege ceea ce vreau pentru mine sunt fericit... Mi-am adunat toate forţele şi am sărit afară din acvariu. Acum eram cu adevărat liber...