sâmbătă, 20 octombrie 2012

Principii dupa care merita sa te ghidezi


1. Pastreaza-ti mintea deschisa (Keep an open mind), fara prejudecati. Asculta, analizeaza, intreaba si incearca sa intelegi celelalte persoane punandu-te in pantofii lor. Poate tu ai fi reactionat si mai rau, poate tu n-ai fi reactionat deloc. Fiecare dintre noi este diferit prin modul in care reactioneaza (stiu ca pare ciudat ce zic, fiindca unii dau impresia a fi niste oițe). Toti suntem supusi in viata unor situatii asemanatoare cu cele ale persoanelor din jurul nostru, insa fiecare dintre noi are propria personalitate, propria gandire si propriile principii si asta ne face raspunsurile diferite la stimulii externi. Keep an open mind, vei avea doar de castigat prin faptul ca inveti din situatiile in care sunt pusi cei din jurul tau, prin faptul ca vei reusi sa intelegi mai bine lumea ce te inconjoara si mai ales, vei ajunge la un punct in care te vei intelege mai bine pe tine. Si hai sa recunoastem, uneori iti vei da seama ca tu te descurci mai bine decat multi altii intr-o anumita situatie. Asta mereu iti va creste increderea in sine...Nu e niciodata un lucru rau sa stii de ce esti capabil si de cat anume poti sa duci.

2. Fii tu! Oh, mai ales fii tu! Toata lumea are masti in disperarea de a fi acceptat, sau in disperarea de a se autoapara de ceilalti, de a nu suferi. Dar mie niciodata n-o sa-mi fie rusine de ceea ce sunt, n-o sa accept sa nu fiu eu doar pentru a multumi pe altii. Buna sau rea, fiecare persoana  pe care o vei cunoaste va decide singura cum te considera. Si nu ar fi mai bine ca apoi, cei care te accepta pe tine sa fie chiar cei care plac "the real you", adevaratul tau eu si nu iluzia pe care ti-ai creat-o?
O masca e greu de intretinut, si intr-un final tot cade intr-un moment de slabiciune...In cazul acesta persoanele pe care ti le-ai apropiat ca prieteni nu vor sti ce se intampla, te vor lasa balta  iar apoi tu te vei plange ca nu ai prieteni adevarati si ca nimeni nu te intelege. Well...doh! Tu in tot timpul asta le aratai o persoana total diferita, e normal sa se intrebe "Unde dracu' e persoana aceea? Cine dracu' e persoana asta din fata mea?". Pe cand in cazul in care esti mereu tu, te apropii de persoanele care te vor in preajma asa cum esti. O sa ai un moment de slabiciune si puf! Vei vedea cum iti vor fi alaturi ... poate nu toti, fiindca asa suntem conceputi, sa fugim cand devine greu, dar marea parte vor fi acolo pentru tine.

3. Niciodata, dar niciodata sa nu-ti refuzi fericirea doar pentru ca ti-e teama ca vei suferi ulterior. Suferinta e inevitabila, poate sa te paleasca oricand din mii de motive. Daca ai sansa sa fi fericit macar o perioada, fie ea cat de scurta, nu-ti rata placerea asta. O sa dau un exemplu bizar, dar daca am vicii, unul dintre cele mai mari vicii ale mele e fericirea. Cum asa? Un fumator doar ma poate intelege aici. Marea majoritatea a fumatorilor suntem constienti ca vom suferi la un moment dat din cauza viciului nostru, dar continuam sa fumam, pentru ca nimic nu se compara cu momentul acela cand iei pauza de tigara si ai o scuza de a avea cateva minute doar pentru tine (plus alte momente care nu-mi vin in minte acum) ... Dar exista bineinteles si probabilitatea ca asta sa nu ne afecteze niciodata viata, probabil o sa murim loviti de un camion! Asa ca n-o sa-mi refuz o placere de-a mea doar de frica de suferinta. Si daca faci asta pentru un viciu care iti poate afecta sanatatea fizica, de ce dracu' nu faci la fel si cu fericirea? E si ea un viciu pentru suflet, de ce sa ti-l refuzi din frica de suferinta psihica? Da, e nasol...dar te vindeci ... Nu poti ramane mereu cu inima amortita de frica durerii psihice. Cacat...n-ai facut nimic. Si daca n-ai fost beat de fericire inseamna ca nu te-ai imbatat  niciodata in viata ta! Ia si tu suferinta ca o mahmureala ... e nasoala, dar trece. 

4. Oricat de suparat ai fi pe o persoana iubita, incearca sa vorbesti afectuos, dragut, sa-i arat cat de mult tii la ea. Intodeauna am crezut ca o vorba buna are un impact mult mai mare decat 10 000 de vorbe spuse in graba cand esti nervos. Acestea din urma ranesc doar. Nu te ajuta cu nimic, nu inveti nimic bun din ele, pe cand o explicatie data cu calm tinand cont si de sentimentele interlocutorului tau poate sa aiba alte efecte. Te invata auto-controlul plus ca te simti apoi mai bine cu tine insuti, fiindca ai reusit sa te stapanesti, sa nu ranesti si sa continui sa tii la o persoana chiar si cand aceasta zbiara la tine sau iti arata partea ei cea mai rea. Asta consider eu a fi, cu adevarat, afectiunea. Restul e doar "the thrill of the moment", egoism din partea ta in graba de a te descarca de nervi pe cineva drag, ranindu-l doar pentru propria-ti satisfactie. Si clar ca vei regreta asta ... Dar celalalt va intelege vreodata cat de mult regreti? Unele cuvinte raman ca cioburi fine infipte in pielea sufletului tau, si chiar daca se vindeca ranile si nu mai sangereaza, se vindeca doar la suprafata. Ciobul ramane infipt in epiderma si te trezesti uneori ca doare. De ce sa chinui asa pe cineva la care chiar tii? Cand esti perfect capabil sa te controlezi, sa privesti totul la rece, cu o minte lucida ... sa incerci sa-ti dai seama unde ai gresit si sa remediezi problema. Sau in cazul in care nu poti sa remediezi problema, sa incerci sa n-o mai repeti. E crud sa ranesti intentionat ... e si mai crud sa ranesti fara sa-ti dai seama uneori ... Dar se intampla. Tot ce poti sa faci este sa incerci sa devi o persoana mai buna mereu. Nu pentru altii, ci, mai ales, pentru tine insuti. Avem obligatia asta fata de propria noastra persoana: sa evouluam mereu.

5. Sa nu-ti fie frica sa recunosti ca ai defecte si frici. Toti avem! Si doar pentru ca le stii si le accepti chiar si in prezenta altora nu te face sa fi mai putin om. Si cine nu-ti accepta defectele, well, sorry...n-ar trebui sa se bucure de calitatile tale. E foarte usor sa profiti la maximum de calitatile altora, dar cand le vezi primul semn de slabiciune sa-i lasi balta. Dar in momentul in care cineva admite ca are un defect, se deschide in fata ta, incepe sa-ti arate putin din esenta lui ... Iar un om care pare perfect, da...doar pare! Si duce o munca inimaginabila de a-si pastra imaginea aceasta de fiinta fara cusur, cand ar putea mai bine sa-si foloseasca energia in orice alt scop.

Si ca incheiere, va las cu un alt principiu ...pe acesta puteti sa-l luati si metaforic, dar puteti sa-l luati si ca atare, chiar sa-l testati: "Zambeste lumii, si lumea iti va zambi inapoi!"

Niciun comentariu: