Era doar o altă dimineaţă în care metroul nu mai ajungea. Aşteptam pe un peron gri şi infect un mijloc de transport în care urmau să urce zeci de persoane, doar din staţia în care mă aflam. Nu ma puteam gândi decât la oamenii care urmau să se împingă, şima vor călca în picioare...de parcă dacă n-ar face asta ,metroul nu poate porni sau n-o să-i ducă destul de rapid la destinaţie. Mai erau 5 minute până la ora 8 când am urcat. Iar o să ajung prea târziu pentru o cafea, de profesori nu-mi fac probleme, nici e nu vor ajunge mai repede. Sigur sunt prinşi în trafic ... sau pur şi simplu n-au chef să între încă la curs.
Doar aceeaşi zi banală, cu acelaşi program, aceeaşi viaţă, aceiaşi oameni needucaţi care sunt în stare să te doboare din picioare doar pentru a prinde un loc pe un scaun jegos. Mi-e silă, dar prefer să nu mă mai gândesc la asta, poate în câţiva ani reuşesc să fac nişte bani să-mi iau o maşină...sau poate nu. E criză cică, nu mi-am găsit nici loc de muncă...Unde naiba? Că toţi sunt concediaţi... alta care face facultatea degeaba. Şi cum mă gândeam eu la lucrurile astea, aşa, aiurea, văd lângă mine un tip cu un hanorac murdar, cu cluga pe cap şi cu o mână-n buzunar. La un momendat, tipul ăsta începe să strige ca un nebun, cum că s-a săturat, că nu mai suportă, nici nu mai ştiu ce. E clar că nimeni nu-l lua în seamă, e doar altul care se crede buricul pământului. Totul s-a schimbat în clipa în care a scos un pistol. La început lumea a înmărmurit. Toţi stăteau şi îl priveau cu gurile căscate, ca şi cum în mână nu ar fi avut un pistol, ci o pula de 70 de centrimetri. Nu se gândeau ei la ce l-a apucat pe ăsta să facă scandal, nu. Ei se gâdeau cum naiba li s-a putut întâmpla lor să urce în acelaşi metrou cu un nebun, că doar ei erau centrul universului, regalităţi nedescoperite încă, atotputernici protejaţi de providenţa divină. Dar brusc, pe mutrele lor de idioţi a aparut o privire instinctuală de apărare când primul glonţ a fost descărcat în sus. Toţi au început să se repeadă spre uşă, chiar dacă era închisă, sau spre geamuri, ca şobolaniice fug de pericol. Tipul mai agitat a început să tragă în mulţime, nimerindu-l pe unul în umăr. Rănitul a căzut la pământ fiind călcat în picioare de mulţimea panicată. O mamă încerca din răsputeri să-şi apere bebeluşul aflat într-un cărucior, îndoindu-se deasupra lui. Un copil de vreo 6 anişori separat de maică-sa în îmbulzeală a căzut la pământ exact în momentul în care s-a descărcat al treilea glonţ. Tipul cu pistolul s-a sinucis, însă nimeni nu a observat asta, toţi continuau să dea cu pumnii în geamuri şi în uşi încercând să iasă. Din fericire metroul a ajuns rapid la prima staţie şi toţi au năvălit afară.
Două victime. Doar două victime în urma presupusului atac: bărbatul împuşcat în umăr, scăpând doar cu câteva vânătăi de sub picioarele animalelor dornice de supravieţuire, şi un copil. Copilaşul de 6 anişori, nici măcar atins de căpcăunul cu pistolul, ci strivit de mulţime. Corpul lui fragil nu a rezistat tălpilor groase ale uriaşilor. A rămas în urmă, întins pe jos, plin de răni şi vânătăi, doar maică-sa plângea lângă trupul lui neînsufleţit, restul vorbeau despre cum au scăpat de nebunul din metrou. Toată treaba a durat cam 5 minute, atât a durat până ca metroul să ajungă dintr-o staţie în alta, dacă o singură persoană îl asculta pe sinucigaş, dacă avea curajul să-l întrebe de ce e supărat, poate nu ar fi fost nici o victimă. Nu, au preferat toţi să fie indiferenţi, aşa suntem noi...animale dornice doar de supravieţuire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu