Sweet poison

Lie that you care and I will lie that I belive you. 

Lie that you're only mine and I will lie I'm yours forever.

Lie that you never lie and I will lie that you're the only person I can trust. 

Lie that you need me and I will lie that without you, my life would be miserable. 

Lie that you love me and I will lie saying that it'll be like this forever. 

Let's lie to each other...it's the sweetest poison of the soul...

"Minte-mă că-ți pasă și te voi minți că te cred.

Minte-mă că ești al meu și te voi minți că voi fi a ta pe veci. 

Minte-mă că nu mă minți, și te voi minți că ești singura persoană în care am încredere. 

Minte-mă că ai nevoie de mine și te voi minți că fără tine viața mea ar fi mai tristă.

Minte-mă că mă iubești și te voi minți că așa va fi pentru totdeauna.

Hai să ne mințim ... e cea mai dulce otravă a sufletului..."

(21.11.2008)

No lifeboat for me

I want to see the full part of the glass and the empty one at the same time, with the thought that I can choose to sit somewere in the middle, with my feet in the water, but yet with my head in the air, floating into the unknown and enjoying everything along the road as it comes to me. Sometimes I will find a lifeboat, but I won't cling on to it, I won’t grab it desperately to save myself. I will just accept that it’s there, and I can get out whenever I want to, if the sharks start to annoy me. 

Big waves will probably hit me repeatedly, but I’m sure that after that, the calmer ones will caress me again. And you know, I’m not afraid of the big waves, they may throw me on a beautiful beach, or they may crush me onto the cliffs. But if I don’t take my chances and always take the easy way out, where’s the thrill? Will I ever forgive myself if I take the lifboat and just float on it forever, limited by the unseen bounderies of my sea? Will I ever learn how to fend for myself or how to swim? Will I ever find places that I have never dreamed of finding? Will I ever enjoy the salty caress ot the waves on my skin or the stinging touch of a jellyfish?

No my friend, I'm taking my chances and letting myself float along the waves. I don't want just to sit on my little lifeboat wich will take me wherever she wants, not where I stuggle to get to kicking form my hands and feet in the water...

Nobody’s history

“Not today, honey, she said. Because today I want to watch the ceiling and hope it doesn’t fall down on me.”

 And what do you care anyway? Today doesn’t even exist. There are so may yesterdays, so many tomorrows … but how many todays do we have? Today is only a glimpse, an eyelash touching another. Not even a breath in the Earth’s life. Not even a word, just a sound, a sound which doesn’t even have an echo that lasts.  'Cause even though you may think it has an echo, no my dear, it doesn’t, at least not for anybody else.

Can’t you see, we are only bits of seconds in time’s path? We appear and disappear like seasons do every year. Our tomorrows become yesterdays, and our yesterdays become history. Nobody’s history. Just...”once upon a time, other people had tomorrows.” And right now, we are those people, not for long though. I’m not telling you this so you can take advantage of all the time you have left , enjoy the moment and all that crap, no my dear. I’m telling you this so you can realize that even though I may never forget you, this is insignificant, because nobody will remember you…

It's complicated

Viața e complicată. Dar e complicată fiincă noi ne-o facem așa. Și ne place uneori, pentru că dacă nu am face asta, am ramâne doar cu monotonia.

Ne complicăm zi de zi viața ridicându-ne din pat. Ar fi atât de simplu să putem lenevi toată ziua sub așternuturi, uitându-ne pe pereți. Dar nu, ne plictisim, vrem să ne aruncăm în brațele acelei zile, si sunăm lumea ”Hai acolo și dincolo, hai să facem aia și ailaltă”  iar apoi ne întrebăm: ”Oare de ce sunt așa de obosit, parca nu mai am timp de nimic!”. Încearcă să-ți petreci toată ziua în pat, și-o să vezi ce greu trece, de fapt, o zi. O să te saturi atât de tare încât la un moment dat, vei începe să faci curățenia aia pe care o amâni de săptămâni întregi fiindcă n-ai timp.

Ne place să ne complicăm viața având încredere în oameni, nu învățăm niciodat că unele lucruri e mai bine să le păstrăm doar pentru noi. O nuuu, noi vrem ca toată lumea să știe de ce suntem fericiți, triști, de ce ni s-a sculat sau de ce nu ni s-a sculat. Și așa apare drama că X avea altă părere despre Y, dar acum că a mărturisit că i s-a sculat când a auzit-o pe Z că zice că mă-sa lui W e curva, a șocat pe toată lumea. Așa încep oamenii să se judece între ei, să-și bage picioarele în ea viață, că naiba știe ce au mai auzit.

Ne place să ne complicăm cu persoane care nu ne merită și ni se pare că o sa reușim să ne/le modelăm în așa fel încât o să devenim compatibili. Descoperim a ”n” - a oară că așa ceva nu se poate și intrăm în depresie. Dar nouă ne place drama momentului în care îți dai seama că persoana de lângă tine nu e chiar așa cum credeai și te trage în jos. Dar parcă știai asta de la început, doar că ai vrut să te complici puțin iar acum ți se pare că te-ai complicat prea tare.

Da, dragii mei, așa ne plac nouă, șituațiile complicate, și să nu-mi spuneți că nu-i așa... Vă văd și mă văd in fiecare zi cum ne complicăm cu diferite lucruri care ar putea fi foarte simple. Dacă n-ați aflat încă de ce, vă zic eu: AȘA NE PLACE.

Love is like a song

Cu cât ascult mai multe melodii, cu atât mă simt mai îndreptățită să fac urmatoarea comăparație: love is like a song. Really. just read:

- there are some songs that fascinate you from the beginning. they get stuck in your mind and you can't help yourself to sing along. you put them on repeat, but after a few days you get bored of them and find other songs to listen to -> this is love at first sight. it hits you outta nowhere and makes you all happy, and then it slowly fades into anonymity.

- there are also songs that you don't really give much importance. but one morning you start singing them in your mind, out of the blue, and you think: why not? "la la la la la". you listen to them a few times and then, never again. if you ever hear them accidentally, sometimes you don't even recognize the tune, or you don't feel nothing at all, it's just background noise. -> this are occasionally flings, i guess.

-  other songs, are not quite that fascinating at the beginning. but, you give them another chance. you listen to them again and you find notes that start to captivate you, slowly. You wake up wanting to hear them again and again, you find yourself in the lyrics and you feel deep inside your heart every note. with every beginning,  you find new reasons to get carried away. even if you hear it after a long time, you can still stop and dream about those times, or discover yourself allover again in it's melody. -> this is true love

Cam atât pentru azi. Acum așa s-a nimerit, să-mi fie mai ușor să mă exprim în engleză. Chiar am încercat inițial în română, dar parca nu se legau la fel de bine cuvintele. Poate o sa revin cu postarea în româna, mai ampla, dar nu garanetez nimic...

Închei cu o melodie pă feeling. Să nu uităm: 

Good music can be so hard to find...

Anonim

"M-am născut într-o familie normală, cu părinţi care-mi vroiau binele, am avut tot ceea ce îşi putea dori cineva, însă nu era de ajuns. Vroiam mereu mai mult: când am primit o bicicletă mi-am dat seama că vroiam de fapt o maşină, când am primit o maşină oarecare mi-am dat seama că vroiam una mai buna, când am primit-o şi pe aia mai bună vroiam deja un avion personal şi o barcă şi un câine şi o gagică care să mi-o sugă, şi apoi una care să ştie şi să gătească, după care una cu care să am şi ce vorbi. Pe când am gasi-o pe aia vroiam din nou una superficiala fiindcă asta deja îmi împuia capul cu teoriile ei.
Ce e normal? aş vrea să ştiu! Când eşti destul de mulţumit de tot ce ai? Nu mă refer acum doar la chestii materiale, ci la TOT! Când îţi ajunge? Când poţi spune fără nici o umbră de îndoială că "AM TOT CEEA CE ÎMI TREBUIE, nu mai vreau nimic!" Lumea evoluează mult prea repede şi nevoile cresc cu fiecare minut. Dacă am fi primitivi, tot am vrea o peşteră mai călduroasă şi nişte unelte mai eficiente. Natura omului de a vrea tot mai mult l-a dus la progres. Aşa că nu mi-o lua în nume de rău când zic: vreau mai mult! Întodeauna ceea ce am e doar un atom din ceea ce aş vrea să am. Şi după ce obţin ceea ce vroiam tot un atom rămâne. SUNTEM NIŞTE NESĂTUI! Nişte animale care vor mânca tot ceea ce le dai până regurgitează şi apoi o iau de la început.  Pâna la urma, daca universul ar fi fost perfect, noi n-am mai fi existat azi. IMPERFECTUL este noul perfect!"

Nimeni nu e perfect, dar tu eşti defect!

Care sunt cauzele unui comportament imbecil? Evident, imbecilitatea. Oamenii au impresia că pot face orice, doar pentru ca trăim o lume libera. Ceea ce nu ştiu ei de fapt, este ca libertatea înseamnă să alegi să faci un lucru decent în favoarea unei imbecilităţi care te-ar putea scoate în evidenţă (în cel mai stupid mod). Libertatea înseamă să alegi să respecţi pe cineva atunci când nu eşti obligat să o faci, înseamnă să ai bun simţ atunci când ceilalţi şi l-au pierdut de mult. Binenţeles, utopic vorbind, pentru că în zilele noastre mulţi s-au învăţat să aleaga partea cea mai rea din orice, doar pentru că pot.

Pixde

Cum te aştepţi să construieşti o relaţie cu un tip care deţine un mercedes, un bmv, un porche, un audi hxmyplm şi creier 0. Îţi ia parfumuri scumpe, haine, chestii, doar ca să-ţi arate că are bani, eşti prinţesa lui căcănară şi răsfăţată, dar când e vorba să porţi o conversaţie el răspunde cu "bine", "da", "nu", "ahhh, citeşti? haha! şi eu citesc subtitrările la film!". Te duce în excursii de shopping la viena, londra, paris, cocomârlii din dealu ploii, berlin, new york, dar dacă-i spui că este o piesă drăguţă la teatru zice: "plm, cum să mergem acolo? mă plictisesc" "eu nu intru acolo cu toţi boşorogii", "nu vrei mai bine să stăm acasă? pe seară e fufa lu` tata, scuipaţi în dragoste şi test de imbecilitate, plus că pe otv e invitat special gicu parizer". Da, exagerez, pentru că tu, dacă ai puţină minte, nu te complici cu un astfel de "mascul feroce". Deci pân` la urmă tot voi sunteţi de vină, vă plângeţi că vă certaţi în fiecare zi cu el, pentru că nu-i convine cu cine ieşiţi, de ce ieşiţi, de ce v-aţi aranjat intr-un anume fel, de ce vorbiţi într-un anume fel, de ce nu-i sugeţi azi..."banii din cont".
Nici nu ştiu de ce mă mai complic cu astfel de postări puerile, dar simţeam nevoia să scriu asta. Am auzit o vorbă cum că valoarea unui mascul creşte odată cu ceea ce deţine: bani, casă, maşină "bengoasă"... În opinia unor pixde care au minim doi neuroni viabili, situaţia se schimbă. Valoarea unui mascul creşte doar dacă vă potriviţi: dacă vă înţelegeţi unul pe celălalt, dacă împărtăşiţi opinii, dacă vă simţiţi bine unul în compania celuilalt şi nu trebuie să ascundeţi fleacuri fără sens pentru că celălalt să nu se supere, dacă treceţi peste diferenţe şi defecte şi le acceptaţi. Înţelegeţi odată! (nu că aţi citi voi vreodată aceste rânduri, dar sper să o faceţi şi să vi se trezească vreo doi neuroni din hibernare) Înţelegeţi că nu întodeauna valoarea materială este mai presus decât cea intelectuală, are şi ea locul ei, dar dacă omu-i de rahat, nu trebuie să fi şi tu de rahat! RESPECTĂ-TE FATO!

B & A (20 January 2009)

Before and After

I am a nightmare as sweet as a dream,
My voice delights your ears because it’s soft as a scream;
You never tasted such a poisonous kiss
With a bitter-sweet taste that anyone would miss;
My hands are so soft and so weak
But the power that they posses is so big.
You’ll never see tears in these big black eyes
Although you’ll never guess their truth nor their lies
You see an angel but the devil lies inside,
I pretend I don’t know but I’ve already read your mind.
My soul is rotten but it has a core that still lives,
My ideology can cancel all of your believes.
My heart is wounded and broken in half,
Yet, the pieces are capable of loving and laugh.
You can’t hate me, but you’ll never love me
Because I can see clearly the way you can be.
I could become whatever you want to see
But the eyes cannot feel, so don’t put your trust in me.

Don’t ask anybody, they don’t know who I am
You’ll never find out even if you’ll take the exam,
An exam life makes you take …
So, please…don`t start to dig in, like it`s just a piece of cake…
Don’t ever call out my name or search me out
Don’t try to love me, ’cause you’ll only flame-out

Vine, vine primăvara. Încet, dar sigur...

E soare, dar încă e frig... Nu contează însă, primavara e pe drum, îndrăznesc chiar să mă gândesc la vară.

Floricele pe câmpii, aer prospăt, ieşiri la iarbă verde şi grătare (deja mă ia cu fluturaşi), plimbări până seara târziu, copii guralivi prin parcuri, vrăbiuţe şi mai guralive prin copaci, haine subţiri sub care mă pot mişca... Toate astea îmi dau un semntiment de libertate. Iarna te cuibăreşti la căldură, chiar dacă mai ieşi la o sanie sau un schi / snowboard, vrei înapoi lângă şemineu / foc / gura sobei / aragaz să te încălzeşti cu o ciocolată caldă sau un ceai. Dar primăvara e altfel...pe când dă caldura vrei afară să-ti mai dezmorţeşti picioarele, să mai culegi nişte păpădii, să vezi cum ţi-au înflorit pomişorii din livadă. Poţi sta în parcul din faţa blocului, nu te agiţi că ţi-e frig, că îngheţi cu fundul pe bancă, admiri cu ocazia asta si explozia de culori nebănuite când natura prinde iar viaţă...

Oricum pentru mine, primăvara e specială...nu pot să nu o iubesc... Am ataşat şi o melodie care mă face mereu să intru în atmosfera primăvăratică, sper să aibă acelaşi efect şi pentru voi ...



Muzica