Recycle Bin -> Restore

“Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.”
(M. Sorescu)

- Câte zile de mâine se vor transforma în ieri până voi putea zice că azi nu am greşit nimic? Azi am fost perfectă!
- Multe... nu, nu multe.
- Câteva?
- Mă faci să râd!
- Toate?
- Defineşte ce înţelegi prin toate...
- Până când mâine nu va mai deveni pentru tine azi.

Viaţa e doar o carte cu multe greşeli de ortografie. Ai tipărit-o deja, tu, scriitor prea puţin atent cu opera ta. Şi într-o încercare disperate de a te justifica, dai vina pe tipografie, pe tuş, pe foile acelea care nu ţi se păreau la fel de albe ca cele ale altui scriitor, deşi amândoi vi le-aţi cumpărat de la aceeaşi librărie... De ce nu accepţi? De ce nu-ţi asumi faptul că eşti om şi greşeşti? De ce trebuie să vrei mereu să rupi foile şi să scri totul de la început pe o foaie albă? Nu înţelegi că la un moment dat vei rămâne fără foi? Uită de ce ai scris înainte, nu rupe nimic ... lasă totul acolo, unde îi este locul. Gândeşte-te doar la fraza nouă pe care ai început-o...încearcă să o scri corect şi chiar dacă mai greşeşti, nu-i nimic! Poate aşa ai vrut tu să iasă în momentul acela, nu regreta. Cartea ta are prea puţine pagini pentru regrete...

Povestea unui Bampir

Sesiune...dar cine naiba poate învăţa? Dupa aproape 7 luni în care nici măcar nu m-am gândit că odată şi-odată vin examenele, de ce m-aş agita acum? Deci mă pun frumuşel în pat să dorm puţin, asa, de-amiază...că parcă, parcă mă prinde o răceală nasoală de iarnă, dar somnul nu vrea nicicum să mă îmbrăţişeze şi să mă ducă în lumea viselor. Şi ce-mi debitează mie creierul: cât de trist e să fi vampir. De ce?

Gândeşte-te că nu suporţi lumina soarelui, da` bănuiesc că nici aia de la bec, de ce ar fi altfel cu aia? Să stai toată ziua, că poţi dormi, că nu poţi, într-un sicriu şi să aştepţi să se facă noapte, până să poți să ieşi şi tu să-ţi întinzi puţin picioarele că ai amorţit. Hai...mai merge iarna, când e ziua mai scurtă şi noaptea mai lungă (da` îngheţi de frig), dar vara cu mai puţin de 7 ore de întuneric ce naiba faci? Atât cât apuci să fugi disperat să bei ceva sânge şi dup-aia fugi repede înapoi în cutie, pentru că la 5 iese soarele. Şi culmea...să mai fugă oamenii înnebuniți după tine cu furci, torţe sau lanterne (în funcţie de perioada istorică), să-ţi bage lumina în ochi si să te acuze că sugi!

Ţi se face foame pe la miezul zilei şi vrei un fel de midnight snack cum ar fi la noi, doar că la vampiri se zice midday snack cred, ce naiba faci? Nu-i ca şi cum ai putea merge frumos în bucătărie să-ţi faci un cockteil hrănitor din sânge din pu*ă de armăsar, că n-ai bucătarie! Ai un amărât de sicriu şi ăla săracu` mâncat de carii, cine ştie de câte secole... Vrei să ieşi afară, poate-poate găseşti ceva, dar stai! E lumina! Deci mai bine rabzi foame decât să mori aproape instantaneu carbonizat.

Eh uite că a venit noaptea în sfârşit, eşti distrus de foame...ieşi afară să cauţi cina, după lungi căutari pui ochii pe o tipă mai singuratică pe undeva... şi trebuie să o mai şi vrăjeşi, că doar nah...dacă treci direct la gât "nebuna" începe să urle şi iar vin ăia cu lanternele şi ţi le bagă în ochi. Deci începi să vrăjeşti la ea...doar că nu ştiu cum o faci să pună botul dacă nu ai norocul să fie Halloween-ul. Adică gândeşte-te şi tu: un tip alb ca varu`, cu o pelerină roşie şi haine de pe vremea bunicii (de dantură nu mai vorbim, că mai e şi sâsâit săracu`) să vină să te abordeze cu pretenţia de a merge cu el într-un loc întunecat. E clar că nu-l ia nimeni nici măcar drept Superman, chiar dacă are pelerina roşie, însă îl dă de gol faptul că nu are chiloţii peste pantaloni. Şi uite-aşa râmâne bietul vampir iar flămând, nopţi la rând până când găseşte o tipă cu un fetiş mai ciudat, care acceptă să mergă cu el la întuneric.

În sfârşit, vampirul nostru cu burta plină, parcă-i vine şi culoarea în obraji, se pune iar in sicriul ce abia îl mai încape după masa copioasă şi doarme... Dimineaţa oamenii găsesc cadavrul tipei! Vai ce tragedie! Vai ce s-a întâmplat?! Păi ce naiba putea să se întâmple, doar e secată de sânge, are 2 muşcături pe gât, clar vampir a fost, doar nu un ţânţar uriaş mutant, că ăla i-ar fi lăsat doar o muşcătură pe gât. Și nici un dihor supraponderal, că ăla-i rupea gâtul cu totu`. Fac localnicii o întrunire...se strâng ăi mai puternici, se înarmează cu lanterne, cruci, gloanţe de argint, mânâncă mult usturoi şi pleacă să caute vampirul. Ăsta fuge disperat, încearcă să se facă liliac, dar cum n-a mâncat decât vreo 5 litri de sânge în ultimele 6 luni n-are putere să zboare. E sfrijit, amărât, vai de viaţa lui şi după el fug vreo 50 de gorile nervoase duhnind a usturoi, cu lanterne, ce trag în el cu puştile cu gloanţe de argint. Ce să facă? Se chinuie, îşi adună puterile, bing bang, se face liliac...zboară cumva, se ascunde într-un copac, pelerina-i cade în cap la unul dintre localnici...Ceilalţi în înflăcărarea de a-l prinde pe vampir îl împuşcă pe ăla cu pelerina...îi bagă un ţăruş în inimă, nici nu se uită cine e şi gata, toată lumea fericită că au ucis vampirul.

Uite-aşa a scăpat iar ca prin urechile acului, a 50-a oară într-o jumătate de secol, amărâtul de vampir ... noaptea următoare îşi ia sicriul în spate şi pleacă în alt oraş...şi-o ia de la început... Tot aşa o eternitate întreagă! Singur, al nimănui, cu sicriul care e toată averea lui, alungat de toată lumea şi chinuit... Mai rezistă cel mult un secol, până să se sinucidă cu o supradoză de usturoi.

THE END

Don`t be silly, wrap your Willy!

Navigam ieri cu bărcuţa pe net...şi am găsi un clip interesant, un fel de campanie "Protejeaztă-te!" sau gen "Don`t be silly, wrap your Willy!"... Enjoy!

Banc.

Poate că-l ştiţi, dar oricum e prea tare şi vreau să-l scriu:

La uşa unei case bate cineva... iese un tip, se uită-n stânga, se uită-n dreapta, nimic...se uită jos, un melc. Îl ia şi-l aruncă.
Peste 5 ani bate iar cineva la uşă...iese tipul, se uită-n stânga, se uită-n dreapta, nimic...se uită jos, melcul care-l întreabă nervos: "Auzi, tu ai ceva cu mine?"

1+1=ln e + ln e

Dacă n-o să ştiu vreodată să deosebesc o serie geometrică de una armonică ce-o să se întâmple? Zău... Cum o să-mi fie afectată viaţa? O să mă atace în continuu seriile, diferenţialele, derviatele şi atotputernica Formulă a lui Taylor cu flăcări violete şi o să-mi sece permanent energia? Sau şi mai grav! O să vină însuşi Lagrange şi Pitagora să mă pună la colţ pe coji de nucă până învâţ tabla înmulţirii cu derivate de ordinul "n" şi puteri de ordinul 93917474372902232119! Şi ca şi cum n-ar fi de-ajuns... n-o să mai am nici o limită, nici la stânga, nici la dreapta, deci dacă urc la volan bag maşina direct în şanţ!!!

Oricum într-o zi poate o să am o revelaţie, o să am o revelaţie şi voi putea să afirm cu ceritudine: 18-16=2, şi fără să folosesc calculatorul :|

Loterie, cică...

Într-una din zilele astea mergeam spre casă cu un maxi...şi mi-a fost dată să văd o şcenă care m-a pus puţin pe gânduri: un puradel de vreo 8 ani se plimba printre maşinile oprite la semafor, cerşind, bineînţeles, la care şoferul deschide uşa şă îi dă 50 de bani. Toată treaba asta era observată cu mirare din maxi de un copil. Oare la ce se gândea el când şi-a pus mânuţele pe geam, vrând parcă să-l atingă pe cel de jos? Nu-l privea cu superioritate, nici măcar cu milă...mai degrabă îl privea ca pe un potenţial partener de joacă, fiincă erau de aceeaşi vârstă. Doar că unul era bine înfofolit şi era mereu protejat de privirile blânde ale maică-sii ce se afla la un pas distanţă de el, iar celălalt stătea în frig cu o căciulă murdară şi o geacă gaurită, cerşind probabil ca mă-sa să-şi ia un pachet de ţigări,sau ca tac-su să mai poată bea o ţuică.

Mi-am pus o singură întrebare: pe ce criteriu s-a stabilit ca unul din cei 2 să fie vai de capul lui, iar celălalt să aibă o casă, o masă şi nişte părinţi iubitori? Nu înţeleg...adică...în ziua în care s-au "repartizat" vieţile, cei care au întârziat au primit resturile ce-au rămas de la alţii? Sau poate că s-a ţinut o loterie sadică la care toţi şi-au băgat bileţelul cu numele. Cei mai norocoşi au fost extraşi la început...dar pe când toată lumea s-a plictisit de extragere, cei rămaşi au primit "vieţi la mişto", aşa într-un spirit de glumă proastă, să-i "delecteze" pe alţii... Nu ma înţelege greşit, aici nu mă refer la adulţi, care au puterea să-şi schimbe viaţa într-un sens sau altu, mai mult sau mai puţin, ci mă refer la un copil, amărât, care încă nu are putere să facă nimic. Se naşte în Somalia şi moare de foame, sau se naşte ca fiul lui Bill Gates si mânâncă şniţele de aur (da, există aşa ceva, caută pe google dacă nu mă crezi), până la urmă viaţa lui se agaţă de o şansă care discriminează pe unul sau pe altul. Şi nu îmi spune că puradelul ăla după ce creşte poate să facă, să schimbe, să dreagă...da, poate, dar e defavorizat, nu are nici cea mai mică posibilitate materială şi nici măcar nu are cine să-l înveţe cât de cât cum să trăiască decent. Aşa că înainte să te plângi că te-ai născut într-o ţară de rahat, că nu-ţi convine aia sau ailaltă, think again, putea să fie şi mai rău, loteria la care ai jucat putea să aibă premii mult mai de rahat.

Şi-a zis parcă cineva că toţi ne naştem egali. În ce? În număru de la papuci sau în număru de degete de la picioare? Nici măcar în alea...

Titlu? N-am!

Nu ştiu exact cu ce aş putea să-ncep...probabil cu răspunsul la întrebarea "De ce scriu şi eu aici?". Din acelaşi motiv pentru care şi pupăza care merge la piticii din pădurea cu alune le zice "Vreau să stau şi eu aici!", şi ei n-au nimic împotrivă. Sau dacă-or fi având nu-şi exprimă nemulţumirea...ar trebui să se facă un cântecel în care să spună şi piticii, săracii, ceva...că doar li se umple casa...de ce stau ei aşa muţi acolo şi nu zic nici "mâc"? Nu protestează, dar nici nu se bucură, nici măcar nu-şi dau acordul, însă pupăza tot rămâne la ei, în ciuda faptului că nici măcar nu i-a rugat politicos. Mai degrabă le-a impus. Şi culmea! Mai vin şi alţii (broscuţa şi şoricelul, cel din urmă având şi tupeul să facă nazuri, rămânând doar pentru că piticii au o casă curată). Oare cei doi proprietari au ceva de câştigat? Li se plăteşte chirie? Şi dacă da, ce sumă e, având în vedere faptul că nu protestează? Sau poate că acea căsuţă e un loc public pentru locuitorii pădurii. Eu sunt de părere că piticii sunt doar nişte tipi de treabă, spre final,chiar împrietenindu-se cu cei 3 intruşi. Nu avem date concrete, dar căsuţa pare un azil pentru animalele fără casă...eh...măcar piticii să fie altruişti în lumea asta crudă...

P.S.: Da...am deviat de la subiect, dar nu te panica! Trage adânc aer în piept şi ancorează-te bine de scaun, e abia primul post...